Cum in Univers totul este relativ, toate corpurile sunt in miscare, la fel si Stelele Fixe isi modifica pozitia fata de Pamant. Astfel ca cele patru Stele Regale ale antichitatii marcau in mileniul III i.Ch., echinoctiile si solstitiile. Ele mai sunt numite “stelele-arhangheli”: Mihail (Aldebaran), Gabriel (Fomalhaut), Rafael (Regulus), Uriel (Antares). Ele se afla la sase ore distanta una de cealalta si raman ca patru puncte importante ale cerului desi, de atunci s-au deplasat cu mai bine de saizeci de grade.

In aceeasi situatie este si punctul in care Pamantul incheie rotatia anuala in jurul Soarelui in momentul echinoctiului de primavara, Punctul Vernal, care isi schimba pozitia de la an la an. Acest fenomen se numeste Precesia Echinoctiului si a fost observat de astronomul grec Hipparc aproximativ in anul 150 i.Ch., dar se pare ca acest lucru era deja cunoscut de mesopotamieni.

In vremea lui Hipparc, Punctul Vernal coincidea cu inceputul zodiei Berbec. Pentru a avea niste repere mai precise, Hipparc a impartit banda de trei sute saizeci de grade ale cerului in sectoare egale de cate treizeci de grade fiecare denumindu-le dupa constelatiile ce se gaseau in dreptul lor.

El a si calculat ca punctul Vernal are nevoie de 2155 de ani pentru a strabate cele trizeci de grade ale unei zodii. Avand miscare retrograda, acum Punctul Vernal se afla la zero grade Pesti, urmand sa intre in Varsator. Toate constelatiile s-au deplasat fata de pozitia initiala, nu mai corespund zodiilor stabilite initial. Dar o constelatie si un semn zodiacal sunt doua lucruri diferite.

Epoca in care Punctul Vernal a tranzitat zodia Pesti a fost marcata de aparitia si dezvoltarea crestinismului. Probabil ca nu intamplator semnul Pestilor este si simbolul acestei religii.

Ramane de observat ce va insemna trcerea Punctului Vernal prin zodia Varsator in urmatoarele doua milenii.